Sfârșitul coasigurării gratuite. Eliminarea unei forme de protecție pentru familii a provocat un val de critici la adresa Guvernului Bolojan
Printre măsurile mai puțin mediatizate, dar cu impact direct asupra a sute de mii de români, s-a numărat și eliminarea posibilității ca anumite persoane fără venituri să beneficieze automat de asigurare medicală în calitate de coasigurați. Decizia Guvernului condus de Ilie Bolojan a fost justificată prin nevoia de a crește veniturile sistemului de sănătate și de a lărgi baza celor care contribuie la bugetul public. Pentru numeroși români, însă, măsura a fost percepută ca o nouă dovadă că nota de plată a dezechilibrelor bugetare este transferată către cetățeni și nu către propriile ineficiențe ale statului.
Până la modificările legislative, soții, soțiile sau părinții fără venituri puteau beneficia de asigurare medicală prin intermediul membrilor de familie care contribuiau deja la sistem. Pentru multe gospodării, această facilitate reprezenta o formă elementară de solidaritate și protecție socială.
Prin noile reguli, accesul gratuit la serviciile medicale nu mai este garantat automat. Persoanele fără venituri trebuie să plătească separat contribuția la sănătate pentru a rămâne asigurate. În practică, această schimbare înseamnă cheltuieli suplimentare pentru familii care, în multe cazuri, se bazează deja pe un singur venit.
Guvernul a argumentat că măsura este necesară pentru a face sistemul mai sustenabil și pentru a aduce venituri suplimentare către bugetul sănătății. Oficialii au susținut că numărul mare de persoane care beneficiau de asigurare fără a contribui direct crea dezechilibre și că era nevoie de o regândire a sistemului.
Însă trebuie să spunem că problema reală a sistemului medical nu este reprezentată de soțiile casnice, de părinții fără venituri sau de alte persoane dependente financiar de familie. Dificultățile cronice ale sistemului de sănătate au la bază administrarea defectuoasă, risipa, lipsa reformelor și incapacitatea statului de a combate eficient evaziunea și munca la negru. Aici trebuia să acţioneze reformistul Bolojan, nu să ia şi acest mic beneficiu de care aveau nevoie anumiţi cetăţeni vulnerabili.
Este greu de explicat de ce, într-o perioadă în care se vorbește despre sprijinirea familiei și despre combaterea declinului demografic, una dintre măsurile adoptate presupune introducerea unor costuri suplimentare pentru gospodăriile în care unul dintre membri nu are venituri proprii.
În special femeile casnice, persoanele care îngrijesc membri ai familiei sau părinții în vârstă fără venituri se numără printre cei mai afectați de schimbare. Pentru mulți dintre acești oameni, plata unei contribuții suplimentare poate deveni o povară financiară dificil de suportat.
Guvernul Bolojan a ales încă o dată soluția cea mai simplă: să ceară mai mulți bani de la cetățeni, în loc să înceapă prin eliminarea risipei din instituțiile publice și prin eficientizarea cheltuielilor administrative.
De altfel, una dintre întrebările care au însoțit întreaga dezbatere a fost de ce ajustarea bugetară începe cu familiile obișnuite și nu cu privilegiile, sinecurile și structurile birocratice despre care se vorbește de ani de zile, dar care continuă să consume sume importante din bani publici.
Solidaritatea nu poate fi cerută doar cetățenilor, în timp ce reformele profunde ale aparatului de stat sunt amânate sau implementate cu întârziere. Pentru mulți români, eliminarea coasigurării gratuite a devenit încă un simbol al unei politici de austeritate care lovește în plin oamenii obișnuiți și aproape deloc în propriile excese ale statului.
